web analytics

Sportivii care au scris istorie pentru Argeş

De-a lungul timpului, Argeşul a dat ţării sportivi ce au intrat în istorie pentru tot ceea ce au făcut. În ceea ce urmează am ales să prezentăm o parte dintre acei sportivi care au făcut istorie pentru Argeş şi pentru ţară, chiar şi peste hotare.
Carol Corbu
Carol Corbu este primul atlet care a câştigat un titlu indoor pentru România.
Sportivul născut la Piteşti a reuşit, în remarcabila sa carieră, să cucerească nu mai puţin de 7 medalii europene la triplusalt, iar cea mai bună performanţă a lui, 17 metri şi 12 centimetri, obţinută în 1971, nu a mai fost de atunci depăşită decât de doi săritori români. Alături de săritura în lungime, triplusaltul este hărăzit celor care îndrăznesc să sfideze pentru câteva clipe gravitaţia şi care doresc să simtă voluptatea zborului între două clipiri ale ochilor. Iar Carol Corbu a abordat cu succes ambele probe, însă cele mai prestigioase rezultate le-a obţinut la triplusalt, devenind unul dintre cei mai prolifici atleţi români din istorie în competiţiile indoor. Marele regret al Carol Corbu a fost că nu a reuşit niciodată să obţină o medalie şi la cea mai importantă competiţie sportivă a lumii: Jocurile Olimpice. Atletul nostru a fost însă, în 1972, la doar câţiva centimetri de o performanţă care să-i asigure o prezenţă în premieră pe podiumul olimpic. Onorantul loc 4 obţinut atunci nu avea să rămână însă singura amintire a lui Carol Corbu de la Olimpiada de la Munchen. În afara faptului că a pierdut din nou în faţa vechiului său rival, sovieticul Wiktor Sanejew, şi a faptului că, deşi reuşise să sară 16,85 m, nu a prins podiumul olimpic, Corbu a trăit, împreună cu toţi ceilalţi participanţi, la cea mai importantă competiţie a lumii, clipele de groază declanşate de atacul terorist asupra delegaţiei Israelului. Un incident tragic pe care sportivul argeşean l-a trăit pe viu, care l-a marcat şi pe care nu l-a uitat niciodată, aşa cum li s-a întâmplat tuturor celorlalţi sportivi care au asistat îngroziţi la teribilele evenimentele ce au curmat viaţa a 11 sportivi israelieni. Carol Corbu a reuşit să depăşească însă acest şoc şi, un an mai târziu, câştiga la Rotterdam prima şi singura sa medalie de aur la Campionatele Europene de Atletism în sală, o distincţie care străluceşte printre toate celelalte pe care a reuşit să le cucerească un sportiv cu adevărat de excepţie.
Mircea Fulger
Mircea Fulger fi-gurează la loc de cinste în topul celor mai valoroşi sportivi pe care i-a dat, de-a lungul timpului, sportul argeşean. Este singurul sportiv din judeţ care a urcat vreodată pe podium la jocurile olimpice. Se întâmpla la Olimpiada de la Los Angeles, din 1984, când a obţinut medalia de bronz la box.
Crinu Olteanu
Un alt nume uriaş pe care Argeşul l-a dat în boxul românesc este Crinu Olteanu. Acesta devenea campion mondial în 1999 la Houston, o performanţă ce nu a mai fost egalată.
Marian Oprea
Marian Oprea nu are nevoie de prea multe prezentări. Născut pe data de 6 iunie 1982 la Piteşti, acesta se poate lăuda cu argintul cucerit la Jocurile Olimpice Argeş de la Atena din 2004. S-a apucat de atletism la vârsta de 12 ani, practicând mai întâi cursa de 90 metri garduri şi săritura în lungime. A fost descoperit de antrenoarea Doina Anton, pe care l-a orientat spre triplu salt. În anul 1999 a cucerit prima sa medalie importantă, bronzul, la Campionatul European de juniori de la Riga. În 2000 a câştigat Campionatul Mondial de juniori de la Santiago de Chile.
În anul 2002 a debutat la seniori, cucerind o medalie de argint la Campionatul European de Sală din 2002. S-a calificat la Jocurile Olimpice de la Atena şi a luat medalia de argint cu o săritură la 17,55 m. Un an mai târziu şi-a doborât recordul personal cu o săritură la 17,81 metri. În acelaşi an a obţinut medalia de bronz la Campionatul Mondial de la Helsinki. La Jocurile Olimpice din 2008 s-a clasat pe locul 5. În anul 2009 a fost operat de tendinită patelară la genunchiul stâng.
Larisa Lăcustă
Larisa Lăcustă este o fostă mare sportivă a nataţiei româneşti. Aceasta a concurat la două Jocuri Olimpice, întrecerea din Atlanta din 1996 şi de la Atena din 2004. Aceasta a cucerit, de asemenea, şi o medalie de argint la Mondialul în bazin scurt din Suedia, de la Goteborg.
Nicolae Dobrin
A debutat în prima divizie la vârsta de 14 ani şi 10 luni, într-un meci Ştiinţa Cluj – Dinamo Piteşti, dând dovadă de calităţi tehnico-tactice deosebite. A evoluat aproape întreaga sa carieră pentru echipa FC Argeş Piteşti, cu care a câştigat două titluri de campion naţional, în 1972 şi 1979. Dobrin a contribuit decisiv la câştigarea titlului din 1979, înscriind în prelungiri golul victoriei argeşene în faţa contracandidaţilor de la Dinamo Bucureşti. Într-un singur an, 1981 – 1982 a evoluat la altă echipă, CS Târgovişte, deşi a avut oferte de la granzii Universitatea Craiova şi Dinamo Bucureşti. A participat la 409 meciuri în prima divizie naţională, înscriind 111 goluri. Ultimul meci în prima ligă a fost FC Argeş – FC Bihor 2-0, pe 14 iunie 1983. În sezonul ’85-’86, el a fost antrenor-jucător la CS Botoşani, la clubul moldav realizându-şi cu adevărat retragerea din cariera de fotbalist.
În echipa naţională a debutat la vârsta de 19 ani, la 1 iunie 1966, cu ocazia meciul de fotbal RFG – România, terminat cu scorul de 1-0. A îmbrăcat tricoul naţionalei României de 48 de ori, marcând pentru aceasta de şase ori. Ultimul meci pentru echipa naţională a fost cu ocazia meciului România – RDG, desfăşurat în 2 aprilie 1980. S-a calificat, îm-preună cu echipa naţio-nală de fotbal a României la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, unde nu a jucat nici un minut, datorită unui conflict cu antrenorul Angelo Niculescu.
Nicolae Dobrin este cunoscut şi pentru ratarea unui transfer la Real Madrid. După ce a jucat împotriva spaniolilor în Liga Campionilor, înscriind un gol, Santiago Bernabeu, faimosul preşedinte al madrilenilor, a fost atât de impresionat de calităţile lui Dobrin, încât ar fi fost dispus să ofere 2 milioane de dolari pentru a-l transfera, o sumă enormă pentru acele vremuri. Datorită regimului din România, Bernabeu a trebuit să poarte discuţii chiar cu Nicolae Ceauşescu, dar nu a reuşit să-l convingă, deoarece conform propagandei oficiale, Dobrin era „bun naţional“ şi nu putea fi „înstrăinat“. S-a spus că a fost cel mai mare regret din viaţa lui Dobrin, deşi a participat la meciul de retragere al lui Francisco Gento, în faimosul tricou „blanco“ al lui Real Madrid, ocazie cu care Santiago Bernabeu a făcut o ultimă încercare nereuşită de a-l păstra pe jucătorul român la Madrid.
Viorel Ciobanu, Robert Glinţă
şi Bogdan Scarlat
Unul dintre cei mai mari sportivi pe care i-a dat Argeşul în ultimii ani este Robert Glinţă. Acesta a fost crescut şi format la Piteşti de către importantul antrenor de la CSM Piteşti, Viorel Ciobanu. Glinţă a cucerit titlul mondial la nivelul juniorilor şi este o mare speranţă a înotului românesc. Bogdan Scarlat este şi el un mare cam-pion crescut la Piteşti de către antrenorul Viorel Ciobanu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *