În ultimii ani, România a făcut pași importanți spre digitalizare – cel puțin pe hârtie. Ghișeul.ro, Spațiul Privat Virtual (SPV), RO e-Factura sau platformele CNAS și ANAF au fost promovate ca soluții moderne pentru un stat mai eficient și mai aproape de cetățeni. Dar realitatea din teren e alta: românii încep să se lovească din ce în ce mai des de o birocrație digitalizată, dar tot birocratică, în care platformele funcționează greu, nu sunt interconectate și, paradoxal, cer în continuare… dosare.
Tehnologia există. Funcționează?
Exemplele sunt multiple. În timp ce contribuabilii sunt obligați să folosească SPV sau RO e-Factura pentru comunicarea cu statul, mulți se trezesc că sistemele „cad” fix când e nevoie de ele. Antreprenorii primesc notificări privind „neconformități”, dar fără explicații clare, iar contabilii sunt nevoiți să reîncarce aceleași documente de mai multe ori.
Pentru a beneficia de servicii medicale, românii trebuie să acceseze conturi CNAS care nu oferă mereu informații actualizate, iar pentru adeverințe sau actualizări de stare civilă, site-urile primăriilor încă redirecționează utilizatorii… către prezentarea fizică la ghișeu.
Cetățeanul digital, dar pe jumătate
„Digitalizarea” în România pare a fi, deocamdată, o fază intermediară: cererile se depun online, dar răspunsul vine… prin poștă sau necesită tot o deplasare. În multe cazuri, documentele încă trebuie „scanate, semnate olograf și reîncărcate” – o contradicție în termeni.
În acest context, cetățenii simt o frustrare legitimă: au învățat să folosească tehnologia, dar statule nu pare să țină pasul nici ca viteză, nici ca logică de funcționare. S-a trecut prea repede la obligativitate, fără a rezolva bazele – interconectarea sistemelor, ușurința în utilizare, suportul real pentru utilizatori.
Ce soluții există?
Specialiștii în digitalizare propun câteva măsuri simple, dar esențiale:
• Integrarea sistemelor informatice publice (ANAF, CNAS, ONRC, Evidența Populației etc.)
• O interfață unică, prietenoasă, pentru toate serviciile publice – în stilul Estonia
• Eliminarea cerințelor redundante (ex: semnături scanate, copii după buletin)
• Call-center-uri funcționale și training real pentru angajații din instituții
România are potențial să devină un model digital regional, dar pentru asta trebuie să treacă de la „forme fără fond” la un sistem centrat pe cetățean. Altfel, riscăm ca digitalizarea să devină o nouă formă de birocrație, mai rece, mai impersonală și la fel de greoaie ca înainte.
