Astăzi vom străbate a doua parte a istoriei participării României la Campionatul European de fotbal. Vom vorbi astăzi despre ultimele două experienţe, cele de la turneul final din 2008, competiţie organizată de Austria şi Elveţia, dar şi despre EURO 2016, turneu final care a avut loc în Franţa.
Grupă infernală la EURO 2008
România nu mai ajunsese la un turneu final din 2000, de la Europeanul găzduit de Belgia şi Olanda. Şi erau destui cei care se îndoiau de calificarea la Euro 2008, în condiţiile în care tricolorii urmau să se dueleze în preliminarii cu Olanda, echipa care ne bătea peste tot pe unde ne prindea, Slovenia, care ne-a întrerupt şirul calificărilor la turneele finale în celebrul baraj pentru Mondialul din 2002 şi incomoda Bulgaria. Iar startul în campania de calificare părea să le dea dreptate scepticilor, naţionala lui Victor Piţurcă remizând, 2-2, la Constanţa cu Bulgaria. Au venit însă două victorii, 2-0 la Tirana cu Albania, 3-1 la Bucureşti cu Belarus şi un egal de „aur“ (0-0) pe terenul Olandei, iar accederea la turneul continental nu mai părea de fel o misiune imposibilă. România a avut în continuare un parcurs de ceas elveţian (3-0 şi 2-0 cu Luxemburg, 2-1 şi 2-0 cu cu Slovenia, 3-1 în Belarus şi, mai ales, 1-0 acasă cu Olanda), astfel că prezenţa la Campionatul European găzduit de Austria şi Elveţia era asigurată înainte de disputarea ultimelor două partide din grupa preliminară, în care echipa noastră a cedat 0-1, în Bulgaria, iar apoi a învins la scor, 6-1, Albania. Acesta din urmă a fost ultimul meci găzduit de vechiul stadion „23 August“, care a fost demolat şi în locul său a fost construită ac-tuala „Arenă Naţională“.
CAMPIOANA ŞI VICECAMPIOANA LUMII, PLUS COŞMARUL BATAV
Norocul le-a întors însă spatele românilor la tragerea la sorţi pentru Euro 2008. Tricolorii au fost repartizaţi în Grupa C, alături de Italia (campioana mondială en titre la acea vreme), Franţa, vicecampioana mondială, şi (din nou) Olanda. Toate trei, echipe cu obiective declarate de a câştiga trofeul continental. România a debutat însă încurajator la Campionatul European. Pe 9 iunie 2008, echipa lui Victor Piţurcă remiza, 0-0, cu Franţa.
E adevărat, la capătul unui meci care avea să fie declarat cel mai urât de la turneul final, niciuna dintre echipe neavând ocazii de gol. Scopul scuză, însă, mijloacele… Patru zile mai târziu, a urmat confruntarea cu Italia. Echipă care, în primul joc, cedase net, 0-3, în faţa Olandei. După o primă repriză „albă“, tricolorii au reuşit să deschidă scorul în minutul 55, prin Adrian Mutu, dar ita-lienii au egalat la faza imediat următoare (gol Panucci). În finalul partidei, ai noştri au beneficiat de o lovitură de la 11 metri, pe care, însă, Mutu a ratat-o. Dacă ar fi câştigat, România ar fi obţinut calificarea în sferturile de finală ale competiţiei, în condiţiile în care, în celălalt joc din grupă, Olanda învinsese cu 4-1 Franţa.
Nu era însă nimic pierdut. O victorie în faţa batavilor, în ultimul meci din grupă, ar fi dus echipa noastră între primele opt ale Europei. Iar şansa părea să le surâdă tricolorilor, deoarece olandezii, deja calificaţi în faza următoare, au odihnit mai mulţi titulari, iar cei care au jucat în locul lor au dat senzaţia că nu se omoară prea mult cu firea pe teren.
Din păcate, tricolorii au evoluat lamentabil, nefiind în stare să pună în pericol poarta adversă. Astfel că Olanda a lăsat bunăvoinţa la o parte şi s-a impus până la urmă cu 2-0, graţie reuşitelor lui Huntelaar (54) şi Van Persie (87), iar ai noştri s-au întors acasă cu coada între picioare.
PIŢURCĂ, INAMICUL PUBLIC NUMĂRUL UNU
Deşi România a avut de înfruntat adversari de calibru la Euro 2008, ratarea calificării în „sferturi“ i-a înfuriat la culme pe suporteri. Principalul vinovat a fost considerat selecţionerul Victor Piţurcă, iar majoritatea jurnaliştilor de specialitate şi a microbiştilor au declanşat o campanie fără precedent împotriva sa. Uneori, criticile s-au transformat chiar în jigniri dure!
Antrenorul a fost făcut în toate felurile, imputându-i-se faptul că a fost fricos şi că tricolorii n-au fost în stare să atace la Euro 2008. „Atâta mi-zerie, nerecunoştinţă şi lipsă de apreciere doar în România pot exista… Când am preluat echipa, eram pe locul 32 în lume, acum suntem pe 12“, s-a apărat Piţurcă.
Deşi i se cerea demisia din toate părţile, Victor Piţurcă a rămas la cârma naţionalei şi a condus-o în primele meciuri din preliminariile Campionatului Mondial din 2010. A fost însă înlocuit pe parcurs cu Răzvan Lucescu, după ce România a pierdut cu Lituania, Serbia şi Austria şi şi-a compromis în mare măsură şansele de a juca la Mondialul sud-african.
EURO 2016 – Grupă accesibilă spre Franţa
EURO 2016 a fost primul turneu final continental la care au participat 24 de formaţii. România a avut parte de multă şansă încă din momentul tragerii la sorţi a grupelor. Echipa noastră a fost repartizată în grupă cu Grecia, Ungaria, Finlanda, Irlanda de Nord şi Insulele Feroe. Toată lumea aştepta duelul cu Grecia, echipă care ne blocase drumul spre turneul final din Brazilia, iar primul meci era chiar contra elenilor. Numai că grecii nu mai aveau aceeaşi echipă, o bună parte dintre jucătorii lor erau deja retraşi de la naţională şi în faţa unui stadion cu porţile închise, misiunea României era chiar simplă. Un penalty în debutul partidei a fost suficient pentru ca România să învingă cu 1-0 în Grecia şi să viseze deja la turneul final din Franţa. A urmat meciul de acasă cu Ungaria, o bătălie dură, un meci cu mare încărcătură, iar echipa noastră a ratat de puţin victoria. S-a terminat 1-1 şi echipa noastră avea patru puncte din două meciuri. La Helsinki nu au fost probleme decât 45 de minute, iar echipa noastră s-a impus cu scorul de 2-0, făcând astfel un pas uriaş către turneul final din Franţa. Numai că acesta a fost ultimul meci cu Piţurcă pe bancă, acesta plecând la arabi. Anghel Iordănescu a fost varianta propusă pentru naţională şi de aici a început chinul. Papp a marcat de două ori pentru o victorie cu 2-0 în faţa Irlandei de Nord, după care a urmat un chinuitor 1-0 acasă cu Feroe. Din acel moment au urmat patru remize pentru echipa noastră. A fost 0-0 la Belfast şi Budapesta, plus o remiză albă cu Grecia pe teren propriu. Nici cu Finlanda nu a fost deloc mai uşor. Un 1-1 salvat în minutul 93. România a învins totuşi în Feroe şi a câştigat grupa revenind la EURO după opt ani.
România a deschis turneul final
România a fost repartizată în grupa A alături de Franţa, Elveţia şi Albania., La prima vedere erau şanse chiar de optimi. Primul joc a fost chiar împotriva Franţei. Cu naţionala ţării gazdă mai jucasem şi la EURO 1996 şi 2008, de fiecare dată fiind meciul de debut la acele turnee finale şi niciodată tricolorii nu au marcat. De data aceasta Bogdan Stancu a marcat din lovitură de la 11 metri, dar un gol magnific marcat de Payet în minutul 89 a făcut ca Franţa să învingă cu scorul de 2-1. A urmat o bătălie cu Elveţia, meci în care am avut 1-0 după un penalty transformat de acelaşi Stancu. Aveam nevoie de trei puncte cu Elveţia pentru a merge în optimi, numai că aici s-a terminat aventura noastră. A fost un meci ruşinos, albanezii reuşind să se impună cu 1-0 şi ambele naţionale au plecat acasă după acest turneu final.
About The Author
