Într-o lume care se schimbă cu o viteză amețitoare, inteligența artificială (IA) nu mai este doar un instrument de automatizare sau un ajutor în tehnologie, ci devine un „creator” în sine. De la picturi generate digital, la poezie, muzică sau chiar scenarii de film, IA pătrunde în zone care până de curând erau rezervate exclusiv minții și sufletului uman. Dar apare întrebarea firească: mai putem vorbi despre artă, atunci când nu e creată de o ființă umană?
De la Van Gogh… la algoritmi
În 2023, o pictură creată integral de un program AI a fost vândută la licitație cu peste 400.000 de dolari. Asemănările cu stilul lui Van Gogh erau izbitoare, iar lucrarea a fost chiar expusă într-o galerie din Paris. Publicul a fost fascinat, dar și împărțit: e aceasta o evoluție a artei sau o amenințare la adresa originalității?
Muzică, poezie, romane – IA scrie tot
Un program AI poate acum compune o piesă simfonică în stilul lui Beethoven, poate genera o poezie emoționantă în stilul lui Nichita Stănescu și chiar poate scrie un roman polițist care respectă toate regulile suspansului. Întrebarea nu mai este „poate să creeze?”, ci „ar trebui să o facă?”
Cine este autorul? Cine are drepturi de autor?
Marile dezbateri abia încep. Dacă o pictură realizată de un algoritm ajunge într-o galerie, cine este artistul? Programatorul? Compania? Calculatorul? Legea încă nu are răspunsuri clare, iar mulți artiști simt că li se fură nu doar munca, ci și sensul propriei identități creative.
Creativitate vs. generativitate
Psihologii și filozofii artei spun că diferența între un artist și un algoritm e una fundamentală: omul creează din emoție, din experiență, din haosul interior, în timp ce AI doar „generează”, imitând tipare. Dar dacă publicul nu mai face diferența, contează?
„Nu cred că IA va înlocui vreodată artistul. Dar cred că artistul care lucrează cu IA îl va înlocui pe cel care nu o face.” – spunea recent un curator de artă contemporană.
Unde se oprește omul și unde începe mașina?
Poate că adevărata întrebare nu este „dacă” IA poate crea artă, ci cum ne raportăm noi, ca societate, la această nouă formă de exprimare. O formă care nu are suflet, dar poate imita aproape perfect ceea ce sufletul uman a creat timp de milenii.
