Ce părea, până nu demult, un scenariu de film SF începe să prindă contur în instanțele din mai multe țări europene și asiatice: primele procese asistate sau chiar decise de inteligență artificială (AI) au loc deja, iar tehnologia promite să schimbe radical felul în care înțelegem actul de justiție.
Algoritmii care dau verdicte
În Estonia, de exemplu, guvernul a început testarea unor „judecători virtuali” pentru spețe minore, în special litigii comerciale cu valoare redusă. Aceste sisteme, bazate pe algoritmi AI, analizează probele, declarațiile și textele legale și emit o decizie în câteva secunde. Ideea este ca procesele simple să fie soluționate rapid, eliberând astfel judecătorii umani pentru cazurile complexe.
China merge și mai departe: în anumite provincii, deja există „tribunale online” complet digitalizate, unde AI contribuie la redactarea sentințelor, pe baza unor baze de date imense. În plus, avocații virtuali încep să câștige teren în fața celor reali, oferind consiliere legală 24/7, la costuri infime.
Avantajele – dar și riscurile – unei justiții automatizate
Pe hârtie, inteligența artificială aduce mai multă eficiență, imparțialitate și accesibilitate în justiție. AI nu are prejudecăți, nu este influențabil și poate analiza în câteva secunde mii de cazuri similare. În plus, poate ajuta cetățenii fără resurse să aibă acces la apărare sau consultanță juridică.
Totuși, specialiștii trag un semnal de alarmă: dacă algoritmii sunt „antrenați” pe baze de date părtinitoare sau incomplete, riscul de erori judiciare este major. Iar lipsa transparenței în deciziile AI poate duce la o formă de „justiție opacă”, greu de contestat.
Se poate face dreptate fără suflet uman?
Întrebarea care planează asupra acestor inovații este una profund filosofică: poate fi înlocuit discernământul uman în probleme care implică moralitate, empatie sau context? Poate un algoritm să înțeleagă nuanțele unei tragedii sau complexitatea unei decizii cu impact uman?
Pentru moment, AI-ul nu judecă omoruri, divorțuri sau abuzuri. Dar ritmul dezvoltării tehnologice sugerează că ziua în care un „robot-judecător” ar putea decide soarta unui om nu este departe.
România, departe de digitalizare în justiție
La noi, digitalizarea instanțelor este încă la stadiul de vis birocratic. Dosarele pe hârtie, lipsa unei baze de date centralizate și întârzierile cronice țin România în afara acestei revoluții.
Totuși, câțiva pași timizi se fac. Există inițiative pentru scanarea și digitalizarea arhivelor judiciare, iar câteva instanțe folosesc deja platforme pentru audieri online. Dar până la un judecător digital… mai este mult.
Un viitor al dreptății sau un pericol mascat în eficiență?
Inteligența artificială în justiție nu mai este o întrebare de „dacă”, ci doar de „când” și „cum”. Vom avea curajul – sau poate naivitatea – să lăsăm deciziile despre viața și libertatea noastră în mâinile unui cod?
