Într-o perioadă în care România se confruntă cu presiuni bugetare crescânde, statul pare să ignore una dintre cele mai evidente surse de economii – personalul administrativ supradimensionat din primării și consilii județene. În loc să restructureze un aparat birocratic care s-a extins masiv după 2015, guvernul alege să taie din alocațiile pentru educație și sprijinul destinat copiilor. Întrebarea devine tot mai apăsătoare: optimizăm bugetul sau sacrificăm viitorul?
Administrație locală: cifrele care ridică semne de întrebare
Conform unei analize publicate de Ziarul Financiar, dacă statul ar reveni la nivelul de personal din 2015 în administrația locală – primării și consilii județene – s-ar economisi anual aproximativ 6,2 miliarde de lei. În ultimii ani, numărul angajaților din aceste instituții a crescut constant, în ciuda digitalizării lente, a scăderii demografice și a ineficienței cronice.
În prezent, aproape 200.000 de persoane lucrează în administrațiile locale, mulți ocupând posturi cu atribuții vagi sau redundante.
Tăierile nu vin de unde trebuie
În schimb, guvernul a ales să reducă bugetele pentru educație, programele sociale și investițiile în viitorul copiilor. Se discută despre plafonarea alocațiilor, amânarea unor reforme în învățământ și chiar înghețarea unor proiecte de infrastructură școlară. Toate acestea într-o țară cu un exod masiv de tineri și o rată mare de analfabetism funcțional.
Dacă statul ar alege să ajusteze cheltuielile administrative în loc să lovească în generațiile viitoare, România ar putea economisi echivalentul a peste 1% din PIB anual.
Un model sustenabil ignorat
Țări ca Estonia, Finlanda sau Irlanda au implementat politici clare de optimizare a aparatului bugetar, corelate cu investiții masive în educație și digitalizare. Rezultatul? Economii semnificative, servicii publice mai eficiente și un sistem educațional performant, capabil să susțină dezvoltarea pe termen lung.
România, însă, pare blocată într-un cerc vicios în care reforma reală este evitată, iar soluțiile de avarie devin permanente.
România nu duce lipsă de bani, ci de curaj politic și voință de reformă. A alege să reduci sprijinul pentru educație, în loc să restructurezi o administrație suprapopulată, înseamnă să pui prezentul birocratic deasupra viitorului țării.
Dacă vrem o Românie funcțională și competitivă, întrebarea nu mai este dacă trebuie redus aparatul bugetar local, ci când și cum.
About The Author
