România se confruntă cu o criză tăcută, dar profundă, care se adâncește în fiecare an: lipsa acută de personal calificat în sistemele esențiale – educație și sănătate. În timp ce în spațiul public se discută reforme, salarii și greve, realitatea din teren este că tot mai puțini oameni își doresc să devină profesorisau medici, iar cei care o fac… pleacă.
Școli fără dascăli, copii fără șanse egale
În multe județe, catedrele se ocupă cu suplinitori necalificați, iar tinerii absolvenți ai facultăților de profil aleg cu greu drumul învățământului. De ce? Pentru că salariul de început, stresul birocratic, lipsa resurselor și respectul pierdut al societății îi descurajează încă de la start.
În mediul rural, situația este și mai gravă: naveta e costisitoare, cazarea lipsește, iar școlile se luptă nu doar cu abandonul școlar, ci și cu abandonul… cadrelor didactice. În tot acest timp, se vorbește despre digitalizare, performanță și meritocrație, dar se trece cu vederea că nu ai cum să faci educație fără educatori.
Spitale care rezistă din vocație
Pe cealaltă linie a frontului, sistemul medical se confruntă cu o altă rană adâncă. Mii de asistenți medicali și medici emigrează anual, în timp ce spitalele rămân descoperite, mai ales în zonele mici și defavorizate. Lipsa infrastructurii, birocrația sufocantă și lipsa de protecție juridică pentru personalul medical sunt doar câteva motive.
Deși România a investit în ultimii ani în creșteri salariale și modernizări, nu a reușit să construiască încredere în sistem. Medicii tineri vor siguranță, condiții decente și predictibilitate. Nu le primesc aici.
Și totuși… de ce nu schimbăm nimic?
Pentru că schimbarea reală costă, cere voință politică și o viziune pe termen lung. Dar România rămâne blocată în cicluri electorale scurte și măsuri pompieristice. Se vorbesc despre reforme, dar se fac doar ajustări cosmetice.
Iar între timp, copiii noștri învață din lipsă, iar părinții noștri se tratează din răbdare.
România nu poate merge mai departe cu un sistem care își risipește resursa cea mai valoroasă: oamenii dedicați. Fără profesori și medici, nicio reformă nu contează. Este timpul să ne întrebăm serios: cine va mai construi viitorul, dacă toți cei capabili pleacă sau renunță?
