Tânăra a fost ştiristă a televiziunii Argeş TV!
Este tânără, superbă şi din ce în ce mai cunoscută! A fost prezentatoarea ştirilor sportive la Argeş TV şi cu siguranţă ati vazut-o măcar o data în reclame, la TV, în videoclipurile unor artişti cunoscuţi precum Smiley, Inna ori Carla s Dreams sau chiar pe Hotelul Muntenia, o lungă perioadă de timp Oana fiind una dintre personajele principale ale unui banner al televiziunii Argeş Tv.
Oana Moșneagu, căci despre ea vorbim, este piteşteancă şi a reuşit să se impună în lumea filmului din ce în ce mai mult. Oana este noua actriță pe care telespectatorii o pot urmări în serialul “Fructul oprit” ori în filmul “Faci sau Taci” . Absolventă UNATC, tânăra o interpretează pe Bihter în serialul de la Antena 1, o femeie seducătoare, care este dispusă să facă orice pentru a-și atinge scopul propus.
Cum ai ajuns să joci în filmul “Faci sau Taci”? Dar în serialul “Fructul Oprit”?
Am ajuns să fac parte din aceste două proiecte participând la castingurile la care am fost invitată de catre Domnica Cârciumaru, director de casting, colaborarea noastră începând încă de dinainte ca eu sa fiu studenta a Facultăţii de Teatru din cadrul UNATC. Am dat probele pe anumite secvenţe, cu mai mulţi actori, în mai multe zile de recall, am luat castingul şi cam asta a fost.
Experienţa, per ansamblu, cum a fost?
Sunt două proiecte total diferite şi nu pot să le tratez la comun. Nu numai că vorbim de echipe de producţie, regizori şi distribuţii diferite, ceea ce înseamnă contexte umane diferite, dar şi experienţele pe set, în sensul ritmului de filmare, al lucrului cu regizorul, al volumului de muncă sunt, de asemenea, diferite. Ceea ce leagă proiectele mele între ele este bucuria ocaziei de a juca, de a mă întâlni cu noi personaje şi provocarea de a le contura cât mai veridic.
Cum ai reuşit să te identifici cu personajele pe care le-ai jucat?
Nu ştiu cât mă identific în general cu personajele mele sau ce ar însemna să mă “identific” cu ele. Da, încerc să le construiesc din propriul meu “aluat”, să anexez cumva scopurile, motivaţiile şi nevoile lor propriilor mele mecanisme. Dacă e să fac o comparaţie, “Roxana”, personajul meu din “Faci sau taci” este mai aproape de mine şi de modul meu de gândire decat “Bihter”, personajul negativ pe care îl interpretez în “Fructul oprit” şi care este un contre emploi.
Au fost scene în care ai jucat alături de actriţa Maia Morgenstern. Cum a fost pentru tine să joci alături de actori atât de mari?
Din fericire, “Fructul oprit” mi-a oferit şansa întâlnirii unor mari actori pe care îi admiram şi respectam. Fie că vorbim de doamna Maia Morgenstern, de doamna Adriana Trandafir, de doamna Ana Ciontea, de domnul Marian Râlea sau de domnul Doru Ana, care mi-a fost şi profesor, unul dintre cei mai dragi mie şi întregii mele generaţii, intersectarea cu dumnealor înseamnă pentru mine prilej de mari emoţii, bucurie şi o provocare în acelaşi timp.
Ce satisfacţie îţi aduce fiecare proiect?
Pe cât e implicarea, pe atât de mare satisfacţia. Şi mai ales în cazul omului care îşi face din pasiune, meserie.
Eu, una, îmi găsesc împlinirea completă a scopului în bucuria celor care primesc rezultatul muncii mele. Fac ceea ce iubesc şi pe parcursul procesului de creaţie pot să am satisfacţia unui nou caştig faţă de mine însămi, depaşirea unor limite, adăugarea unei cărămizi la ceea ce îmi doresc să numesc cândva o construcţie profesională solidă, dar la finalul acestui proces spectatorul sau telespectatorul este cel care decide daca mă pot bucura până la capăt sau nu.
Ai terminat Academia de Teatru si Film! Cât de greu este să pătrunzi in lumea teatrului?
Cred că la întrebarea asta nu îmi permit un răspuns general, o să mă limitez la cât de greu sau uşor este pentru mine. Şi nu, nu este deloc uşor. Dacă la film am avut foarte multe şanse, când vine vorba de teatru pot sa număr pe degetele de la o singură mână numărul de castinguri la care am avut acces în cei patru ani de şcoala, punând la socoteală şi acest prim an de master. Suntem multe actriţe, mai multe fete decât băieţi, rolurile feminine sunt mai puţine decât cele masculine în aproape orice piesă, deci competiţia la noi e mai mare şi ocaziile mai puţine. Dar, din fericire, anul acesta mi s-a oferit şansa de a juca într-un teatru prin prisma unui spectacol realizat în cadrul facultăţii, regizat de către doamnul profesor Emanuel Pârvu, care a intrat în stagiunea Teatrului Mic şi care se joacă în sala Studio a acestuia. Spectacolul se numeşte “Poveste din patria noastra” şi este o mare bucurie pentru mine şi colegii mei să facem parte din el. Cu această ocazie, vă invit să ne vedeţi pe 31 martie, la Teatrul Mic din Bucureşti!
Care e rolul pe care îl doreşti, îl visezi şi nu l-ai refuza?
Nu cred că ar exista vreun rol pe care să îl refuz vreodată. Poate un anumit context sau o anumită viziune m-ar face să îl refuz, dar nu rolul în sine. Deşi sunt nişte personaje pe care le “ochesc” pentru viitorul meu actoricesc, cum ar fi ca de exemplu dădaca din “Romeo si Julieta” sau Aneta Duduleanu din “Gaiţele”, nu pot spune că “visez” la anumite roluri. În schimb, visez să devin o actriţă completă, care să existe cu bucurie până la adânci batraneţi şi în teatru şi în film, şi care să care un bagaj de roluri bogate, complexe şi care să nască vibraţii cât mai nuanţate în sufletul uman.
Ce ai învăţat de la marii actori alături de care ai jucat până acum?
Bucurie. Relaxare. Adevăr. Generozitate. Prezent. Bunătate. Implicare.
Nu aş putea să pretind că le-am învăţat. Dar le-am observat, simţit şi admirat.
In urmă cu mulţi ani erai prezentator tv la ştirile din sport de la Argeş Tv. Îţi e dor de acea perioada?
In general nu duc dorul momentelor trecute. Nici măcar al celor mai frumoase. Cumva nu m-aş întoarce în niciunul din ele, poate doar în cele în care aş întâlni oameni dragi care acum nu mai sunt. În rest, nu trăiesc cu nostalgia niciunei perioade din viaţa mea, nici măcar a liceului, perioadă care coincide parţial cu desfăşurarea activităţii mele la Argeş Tv. Anumiţi oameni, pentru ei aş putea să duc dorul. Dar îi am lângă mine în prezent, deci nu am de ce să îmi fie dor.
Te-ai gandit să mai lucrezi în televiziune?
Am mai luat varianta asta în calcul dar asta înainte să fac facultatea de teatru. În momentul ăsta nu simt nevoia să mă întorc în televiziune, vreau să mă dezvolt cât mai mult ca actriţă, să mă imbogăţesc din punct de vedere profesional şi uman şi să mă bucur de drumul pe care mi l-am ales.
Ce planuri ai pentru urmatorul an?
Cred că tata ar fi foarte mândru dacă aş putea să răspund la această întrebare. Şi mai ales la una legată de următorii 5 sau 10 ani. Dar mi-am ales meseria asta care stă pe un teren foarte instabil şi care astăzi îţi poate oferi mult şi mâine, nimic. Aşa că până una, alta, merg la facultate, mai am 1 an şi jumătate până termin masterul, deci clar următoarea perioadă se raportează la asta, merg la castinguri, la filmari, la repetiţii şi sper ca experienţele mele să fie din ce în ce mai valoroase.
Ce le transmiţi celor care vor să reuşească în lumea filmului şi să obţină un rol pe micile ecrane?
Baftă!
Mai mult de atât… nimic, în afară de o producţie proprie, adică să îţi faci tu propriul film, nu îţi garantează că o sa joci vreodată într-unul: nici facultatea, nici cursuri particulare sau de amatori, nici castingurile, nici expunerea, nici talentul, nici munca asiduă. Nici măcar toate la un loc nu ar putea să garanteze cuiva succesul în “lumea filmului” sau “un rol pe micile ecrane”. Dar ar putea să fie un pas către o şansă.
