Într-o societate în care „graba” a devenit normă, iar performanța se măsoară în ore muncite, tot mai mulți români se confruntă cu un fenomen straniu, dar real: epuizarea de weekend.
Deși zilele libere ar trebui să fie un prilej de relaxare, pentru tot mai mulți oameni ele se transformă într-o continuare a stresului, însoțită de vinovăție, oboseală cronică și anxietate.
Cum arată burnout-ul de weekend?
Psihologii numesc acest fenomen „burnout invers” sau „weekend anxiety”. Se manifestă prin:
• lipsă de chef de a face lucruri plăcute;
• senzația că „trebuie” să recuperezi tot ce n-ai făcut în timpul săptămânii;
• oboseală accentuată, chiar dacă ai dormit mai mult;
• iritabilitate și lipsă de motivație duminica seara.
„Mintea noastră nu mai face diferența între muncă și odihnă. Chiar și în timpul liber, rămânem într-o stare de alertă psihologică, așteptând mereu următorul task, următorul mail, următoarea criză”, explică psihoterapeutul Simona Pătrulescu.
Productivitate toxică și nevoia de „a face ceva mereu”
Rețelele sociale joacă un rol esențial în această presiune. Vedem în weekend oameni care gătesc rețete sofisticate, merg la sală, renovează, citesc câte 3 cărți sau „își planifică toamna spirituală”.
Așa apare comparația și senzația că dacă nu faci nimic „util”, ești în urmă. Mulți tineri ajung să considere că relaxarea este o formă de lene, iar timpul liber devine, ironic, sursă de stres.
Cine suferă cel mai des?
Fenomenul e mai pronunțat la:
• persoane între 25 și 40 de ani, active profesional;
• freelanceri sau antreprenori care nu au un program fix;
• părinți care încearcă să „le facă pe toate” în cele 48 de ore de weekend.
Ce poți face?
Psihologii recomandă:
• Planificare minimalistă – nu umple agenda de weekend cu „treburi restante”;
• Odihnă activă – plimbări, activități fără miză, fără rezultat;
• Detox digital – minim o zi fără mailuri, rețele sociale sau taskuri digitale;
• Auto-permisiune – spune-ți că e OK să nu faci nimic. E sănătos.
Într-o lume în care timpul pare mereu prea scurt, iar pauza a devenit un lux, redescoperirea odihnei autentice este un act de curaj. Weekendul nu e un sprint de recuperare, ci o șansă reală de reconectare cu tine.
Și poate ar trebui să învățăm să punem, măcar sâmbăta, telefonul pe silențios… și mintea la fel.